Abandonaţi în colţurile altor case. Fenomenul copiilor care îşi cunosc mamele doar din poze

Femei denaturate care nu pot fi numite mame, atrase în relaţii de concubinaj, dau naştere unor copii de care apoi se debarasează ca de nişte obiecte fără preţ * în timp ce copiii sunt abandonaţi în maternităţi, în casele bunicilor sau în locuinţele conjugale, în grija taţilor, ele îşi refac viaţa sau fac alţi copii cu bărbaţi de o noapte, pe care, de asemenea, îi abandonează * minorii rezultaţi din astfel de relaţii, cu care reporterii Evenimentul au reuşit să vorbească, sunt acum şcolari cu rezultate bune, obişnuiţi cu puţin, înconjuraţi de atenţia paternă sau de afecţiunea bunicilor, dar dominaţi de tristeţe şi dor faţă de cele care i-au născut, i-au abandonat şi pe care nu le cunosc decât din poze

Pe cel mai mare l-a renegat la jumăte de an”, începe bunica Maria, povestea tristă a fraţilor Sârbu. “L-a născut aici, da când a făcut copilul 7 luni, a plecat şi n-a mai dat niciun semn de viaţă. S-a întos din Italia după 2 ani şi 8 luni cu ăstălalt mititel, cu Nicolas. Tatăl celui mare, care e albanez,  a fost dat în judecată pentru pensie alimentară. Trebuia să-i trimită 50 de euro pe lună. Nu a dat nici măcar un telefon, darmite vreun ban”, spune bunica copiilor.  Bunica îi creşte pe amândoi de mai bine de 8 ani, îi ţine la şcoală din ce câştigă pe ici pe colo. “Eu nu am pensie pentru că din cauza aspectului fizic nu am reuşit să mă angajez. Mă duc să fac curăţenie pe la doamne”, spune Maria Sârbu. În fundal, o crainică încearcă să aducă în casa modestă, puţin din atmosfera sărbătorilor, dând sugestii despre cum “vă compuneţi ţinuta pentru noaptea dintre ani”. “Şi-au strâns bani din colind şi din urat ca să-şi ia de încălţat pentru că ghetuţele pe care le-au avut, le au de vreo 3 ani, s-au cam terminat”, spune bunica într-o doară, parcă ca răspuns la mesajele mic burgheze ce ies din difuzorul radioului. cazuri sociale (1)-1000Când a fost pe aici o doamnă de la Protecţia Copilului, s-au speriat. “Mamă, noi nu vrem să plecăm la stat”, mi-au spus. “Mamă, nu vă dă mama, cum să vă deie!” Cu atât mă mai mângîi şi eu, că în rest, toţi s-au împrăştiat. Am crescut 5 copii, 4 fete şi un băiat. Mama lor e fiica mea. E unica. Din cei 5, ea e oaia neagră”, ne spune bunica din prag. Casa în care locuiesc este a unei rude. Potrivit anchetei sociale întocmite de Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi, bunica se ocupă împreună cu soţul său de creşterea celor doi nepoţi de 9 şi 12 ani, încă de când aceştia aveau câteva luni. “Cei doi copii sunt fraţi şi au mama plecată în Grecia, însă aceasta nu relaţionează cu copiii şi nu trimite bani sau pachete pentru aceştia. Soţii Sârbu lucrează ocazional şi realizează un venit de 300 lei lunar. Aceştia au datorii la plata facturii de electricitate. Bunicii materni au precizat că se află în căutarea unui loc de muncă, însă vârsta şi problemele medicale nu-i avantajează. Venitul lunar al familiei este de 468 lei”, se arată în ancheta socială.cazuri sociale-1000

Şi-a crescut nora de la 16 ani iar acum îi creşte fiicele

Într-un alt colţ al oraşului, pe lângă Biserica Toma Cozma, le întâlnim pe surorile Beatrice şi Georgiana A. Când începe să ne povestească trista poveste a celor două nepoate, bunica nu-şi mai poate stăpâni lacrimile. “Nu, mama lor nu-i plecată. O fost prin Spania cu un bagabont şi acuma o venit acasă. Şaişpe ani am crescut-o, din clasa a 10-a. O venit cu ghiozdanu la copilul meu în casă şi n-o mai vrut să plece pentru că o văzut casa asta şi o crezut că suntem oameni bogaţi. Noi suntem oameni simpli…. Fetele nu ştiu de oraş, de nimic altceva, decât vin acasă, învaţă şi fac curăţenie..”spune bunica cu ochii în lacrimi. Casa în care stau cele două fete e a bunicilor. Tatăl lucreză pe un salariu de 520 de lei, face mâncare, şi le supraveghează al teme. “Băiatu meu un deget n-o tras în ea (n.r. în soţie), n-o băut, doar mai fumează câte o ţigară, şi uite că n-o avut noroc”, spune cu resemnare, bunica. La rândul său, tatăl minorelor, în grija căruia sunt cele două fete, lucrează ca instalator, înregistrând un venit net lunar în cuantum de  520 lei, dar mai lucrează şi în orele de după programul efectiv de lucru fără forme legale, funcţie de solicitări, realizând venituri suplimentare ocazionale. Mama minorelor  nu s-a implicat cu responsabilitate în îngrijirea şi educarea celor două fetiţe, a avut mai multe relaţii extraconjugale şi nu menţine legătura cu fiicele sale. “Tatăl locuieşte împreună cu minorele, într-un imobil format din două camere, bucătărie şi baie, mobilat şi utilat corespunzător, parte a unui imobil principal, proprietatea bunicul patern al minorilor. Încălzirea locuinţei se face iarna cu ajutorul unei centrale pe gaz şi a sobelor pe lemne. Minorele au camera proprie, cu un spaţiu destinat depozitării jucăriilor şi articolelor vestimentare specifice vârstei, dar şi cu un loc special amenajat pentru studiu”, se arată în ancheta socială. .

Copiii invizibili ai unui sistem prea asistenţial

Sunt doar două cazuri pe care le-am avut în vedere, care evidenţiază existenţa unui fenomen destul de complex şi crud, cu o recrudescenţă pe care autorităţile ieşene nu o conştientizeată la adevăratul risc social. În primul rând, în privinţa acestui fenomen, la nivelul Iaşului există un vid de monitorizare. Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi nu dispune de o statistică asupra acestui fenomen, indicând ca posibili deţinători ai unei astfel de sistuaţii, pe cei de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi care, la rândul lor, nu au cunoştinţă despre situaţie. Singurii care au reuşit să indice, cu aproximaţie, o cifră care defineşte fenomenul, dar nici acela axat în mod expres pe abandon, au fost cei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi. “Avem date doar despre copiii cu părinţi plecaţi în străinătate, dar eu nu mă bazez pe ele niciodată, pentru că sunt transmise doar din anumite surse, pe raportările oficiale. Apoi, mai este o treabă legată de colectarea datelor din teritoriu. Acum, de exemplu, avem o situaţie cu aproximativ 3500 de copii cu părinţi plecaţi în străinătate, dar sunt discrepanţe în sensul că DAC ne raportează o cifră foarte mică, după părerea noastră, raportată la numărul de populaţie pe municipiu, pe când unităţi administrativ teritoriale, de genul Ţibăneşti, îmi raportează foarte multe cazuri. La nivelul DAC se înregistrează numai acele cazuri unde părinţii vin şi declară că părăsesc ţara şi lasă copiii în grija cuiva, pe când la nivel rural, unde comiunitatea e mică, părinţii nu mai vin să declare dar, în schimb, ştie toată comunitatea”, a declarat Ion Florin, directorul DGSPC Iaşi. Potrivit acestuia, în maternităţi nu sunt înregistrate multe cazuri de copii abandonaţi, cel puţin în ultima perioadă. “Noi avem convenţie cu maternităţile şi ni se raportează toate cazurile de abandon, asta însemnând proces verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de asistentul nostru social, de Poliţie şi de reprezentantul spitalului”, a precizat Ion Florin. Practic, cu excepţia aparţinătorilor pe linie dreaptă, de rudenie, foarte mulţi fără o relaţie de tutelă legal parafată, minorii abandonaţi de părinţi nu figurează în catastifele instituţiilor de protecţie socială, în multe cazuri nici măcar în evidenţele vreunui medic de familie, fiind o categorie extrem de vulnerabilă căreia i se poate pierde urma în orice clipă.

0saves
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *