Diagnosticați cu retard mintal, chiar dacă au doar o problemă de comunicare. Este soarta copiilor care suferă de mutism electiv sau alte probleme de comunicare

Copiii cu tulburări de limbaj din Republica Moldova ajung prea rar la un specialist care să le ofere ajutor. Din păcate, în cele mai multe cazuri, medicii stabilesc diagnostice greșite și în loc să le înlăture problemele de comunicare, aceștia sunt tratați fie de paralizie cerebrală, fie de retard mintal.

În primele nouă luni ale acestui an la Centrul de intervenție precoce Voinicel au fost examinați și diagnosticați aproape 130 de copii. Fiecare dintre ei prezentau diferite probleme de dezvoltare. Directorul Centrului, Ivan Puiu afirmă că cea mai mare parte dintre ei aveau nevoie de corecție logopedică. Deși fiecare dintre noi a auzit despre acest tip de servicii, ele sunt interpretate în Republica Moldova de cele mai multe ori eronat. Din păcate se întâmplă cel mai des cu medicii, cei care ar trebui să cunoască în primul rând ce este o tulburare de comunicare. Partea îngrozitoare a lucrurilor este că unii stabilesc diagnostice greșite, condamnându-i la tratamente îndelungate și inutile.

„Chiar ieri am diagnosticat un copil cu mutism electiv. Acest copil vorbea, doar că nu cu toată lumea și nu pentru că nu putea, ci pentru că nu dorea acest lucru. Părinților nu le-a venit să creadă când au auzit diagnosticul, pentru că medicul le-a zis că are retard mintal și ei au trăit cu acest gând șase ani”, ne-a spus Ivan Puiu. După o ședință cu psihologul și neurologul copilul a început să comunice, ceea ce a fost o adevărată minune pentru părinți. Puiu spune că stabilirea diagnosticului nu a durat mai mult de cinci minute.

„Din păcate, însă, doctorii nu dispun de metode standardizate de evaluare a stării sănătății copilului. Nu se fac teste, acceptate și recomandate la nivel internațional, inclusiv și în cazul copiilor autiști. Astfel, aceștia nu sunt tratați corespunzător. Nu știu cum se stabilesc aceste diagnostice, dar se face absolut eronat”, mai crede directorul.

El mai spune că serviciile logopedice sunt recomandate chiar și de la trei sau patru zile de viață și nu de la trei ani așa cum spunea practica sovietică.

O altă problemă, afirmă directorul Centrului Voinicel, este faptul că logopezii din Moldova nu dispun de studii complete, întrucât acestea se predau la Universitatea Pedagogică Ion Creangă, dar sunt limitate doar la teorie.

Medicii de familie, cei care intră primii în contact cu micii pacienți, dar și cu părinții lor, spun că au prea puțin timp să observe toate problemele, deși sunt conștienți că sunt obligați să o facă. Numărul mare de bolnavi care trebuie consultați scad însă din timpul oferit fiecăruia.

„Nu avem prea mul timp la dispoziție pentru a depista problemele de vorbire, spre exemplu. Ne bazăm mult pe părinți care trebuie să ne comunice orice schimbare observă la copil. Noi suntem obligați să depistăm timpuriu orice problemă și să îndrumăm pacientul la specialist”, explică Stelian Cucu, directorul Centrului de Familie din Ialoveni.

În Republica Moldova nu există statistici cu privire la numărul de copii care necesită corecție logopedică. Se estimează, însă, că aproximativ 15 mii de copii au nevoie de servicii de intervenție timpurie. Acestea însă există în țara noastră doar fragmentar. Acum, proiectul de Regulament–cadru al Ministerului Sănătății cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor de intervenție timpurie și standardelor minime de calitate se află la instituțiile publice pentru avizare.

0saves
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *